Moderator: Laura
roberta serban scrie:Dupa o lunga calatorie in europa, calatorie in care am avut onoarea sa vizitez mai multe scoli de film, imi dau seama ca singura tara care pune accent poate pe aceleasi lucruri ca unatc este cea din Cracovia, unde ma aflu acum.Pacat ca studentii unatc nu apreciaza potenta acestei facultati si o valorifica doar pentru a si costrui un ego puternic...Ei, in cracovia nu exista ego ci echipa, nu sunt pusi in balanta profesorii ci urmati ca niste mentori, pentru ca de la fiecare, fiecare are de invatat. Viata este un material didactic de care te poti folosi, iar scoala este pentru a invata sa fii disciplinat si apt sa deschizi aparatul de filmat. Avem o scoala foarte buna, si niste profesori foarte buni, si nu o zic in calitate de student , ci in calitate de observator. As vrea sa aud ca vine o generatie buna, ca nu se vad doar zece filme pentru admitere si ca exista curaj, vise si responsabilitate. E trist sa vezi studenti unatc care zac in camin si isi critica profesorii, in loc sa iasa cu handycam ul si sa vibreze Romania de "motor, actiune". E trist ca se consuma droguri, cum e trist ca se pierde respectul pentru rabdare. O sa dau la unatc, cu drag, chiar daca nu sunt suficient de pregatita, si poate o sa pic, hahaha...Dar vreau sa stiu ca exista competitie reala. Ne asteapta niste profesori frumosi, si avem o tara cu locatii gratuite. Suntem liberi si puternici, ironici si curajosi. Daca intru, vreau sa am echipa...asa ca bafta visatorilor:) daca trec de interviu si nu ma vor crede nebuna, ma ocup eu de studentii care habar n au ce scoala buna fac, si sunt permanent nemultumiti ca le sunt corectate scenariile in loc sa inteleaga ca ASA SE FACE daca cuiva intr adevar ii pasa. Pe bune avem potential enorm! Pe bune...Eram pe strada in Strasbourg cu un student de an terminal de acolo, si m am oprit intr o piata mare si i am zis " asta e locatia, fa o poveste, acum"... s a gandit o ora, eu aveam deja 200 de variante in cap, inclusiv bomba in centru, atentat, poveste de dragoste intre doi pitici sau povestea rujului unei prostituate...Dupa o ora, mi a spus ca el CREDE ca ar putea sa faca un film despre cum mananca o punga mare mare de biscuiti, si pleaca. Probabil arunca si ambalajul la un cos de gunoi...Si a fost atat de mandru de povestea lui, incat a zis ca isi va consulta profesorul daca sa o faca scenariu...Ei dragilor, ne vedem in toamna. Sa nu va speriati daca vin verde in cap, stiu sa mi port crucea:) Tare mult va iubesc.

Utilizatori ce navighează pe acest forum: Nici un utilizator înregistrat şi 1 vizitator