Richard III
de William Shakespeare

traducerea Dan Duţescu
adaptarea Titus Scurt

Spectacolul este construit în jurul întrebării: Putem să iertăm? Cel ajuns la putere uită de unde a plecat, nu-şi mai poate deosebi pritenii de duşmani şi trăieşte într-o permanentă suspiciune. Dar tradarea aduce după sine tradare. Sunt consecinţele puterii orbitoare obţinute pe căi necinstite. Din păcate, în beţia puterii ei uita cu toţii ca totul este efemer, iar cei puternici pot fi şi ei învinşi! De fapt, toţi suntem oameni. Important este ca la finalul vieţii să putem privi cu seninătate în ochii semenilor.
Oare putem să iertăm un om care a ucis cu sânge rece? Putem trece cu vederea uciderea unor copii nevinovaţi? Ce fel de om poate îngădui asemenea atrocităţi? Sunt întrebările care nu ne dau pace după lecturarea piesei lui Shakespeare şi la ieşirea din sala de spectacol. Această montare nu-şi propune recunoaşterea politicianului X sau Y ci, mai degrabă, sa înfiereze ideea de politician crud şi diabolic ascuns în spatele unei imagini de sfânt. Printr-o lectură mai atentă, chiar şi în text se poate descifra campania electorală a unui om dual şi corupt.
Nu am urmarit o actualizare în formă, ci o accentuare a ceea ce este actual din conţinut. Am valorificat mai mult poezia textului, a sensului dat de Shakespere cuvântului, pentru mine poezia însemnând mai puţin rima şi mai mult ritmul.
În Richard III se vorbeşte despre manipulare, lupta pentru putere, viclenie, dualitate, ipocrizie, forţa puterii de a corupe, trădare, crima politică, frica, cultul propriei persoane, răzbunare. Teme extrem de apropiate vremurilor noastre.
Într-o lume în care prezenţa ştirilor violente devine sufocantă, necesitatea unui astfel de spectacol este evidentă. Consider că suferinţa nu înseamnă doar sânge, iar violenţa excesiv afişată nu duce decât la o iminenţă insensibilizare. Toţi ne-am săturat de sânge, iar violenţa gratuită are din ce în ce mai puţin impact. Publicul spectator sau telespectator nu mai reacţionează la poveştile spuse cu duritate, ci simte nevoia unor lucruri simple şi fireşti. Cred ca realul dramatism este resimţit nu prin moartea în sine, ci în minutul de dinaintea morţii. Ce se întâmplă în sufletul şi in mintea celui care ştie că o să moară? Cum gândeşte un criminal? De unde vine şi până unde duce setea de putere?
Titus SCURT


Distribuţia:
Richard, Ducele de Glaucester  - Mihai BENDEAC
Ducele de Buckingham  - Constantin DIŢĂ
Lady Anne  - Ioana BARBU
Regina Elizabeth  - Andreea GRĂMOŞTEANU
George, Ducele de Clarence  - Radu MICU
Lordul Stanley  - Bogdan ALBULESCU
Regele Edward al IVlea, Episcopul Ely  - Alin OLTEANU
Contele Rivers  - Bogdan NEAGU
Lordul Hastings  - Pavel BÂRSAN
Sir James Tyrrel, Contele Richmond  - Radu IACOBAN
Ducesa de York  - Raluca TUDORACHE
Lady Jane Shore  - Iulia BREZEANU
primul asasin  - Andrei MATEIU
al doilea asasin  - Doru BEM
anul IV, clasa prof. univ. dr. Gelu COLCEAG

Lordul Catesby  - Alex ILIESCU
anul I Facultatea “Spiru Haret”, clasa prof. univ. Sanda Manu

Lordul primar al Londrei, un paj  - Cătălin CIURDAR
anul II, Facultatea “Spiru Haret” clasa prof. univ. Lucia Mureşan

Henric al VI lea, un vestitor, un paj  - Virgil MARDARE
anul II regie, clasa conf. univ. Cristian Hadjiculea

şi copiii
Richard de York  - Răzvan IACOB
Prinţul Edward  - Călin GHERGHEVICI
Richard al III-lea  - Mihnea ZARAFU

regia:  Titus SCURT
anul IV, clasa prof. asoc. Tudor Mărăscu, prof. asoc. Mihai Manolescu

scenografia:  Magdalena Ciubotariu
anul IV, clasa prof. asoc. Puiu Antemir